3 zile

"Şi-am să plec de-acasă mâine
cu rucsacul şi c-un câine

Şi-am să plec în lumea largă
Urma ca să mi se piardă"

ssssst...

ceai

E frumos să vorbeşti filosofie în timp ce zăpezile te troienesc...
Când mergi, aşa cum am mers ieri, la expoziţie, la un ceai... e inevitabil să nu te ia un dor de facultate, de studenţie de fapt...

Pentru câteva ore am trăit în afara timpului cotidian...şi ce bine mai era...

încă o zi pe plantaţie...

Scap în curând de mormanul de dosare şi o să îmi iau porţia de relaxare la cele două expoziţii foto ce se desfăşoară în acest moment în "dulcele târg al Iaşilor".

De mâine...
pentru că astăzi sunt încă prea puternic influenţată de ceea ce se poate exprima destul de bine prin...

ostenit...

Vlăguită de munca prelungită la birou mi-am pierdut tot interesul pentru orice lucru bun şi frumos. E o zi frumoasă, ca de primăvară...

Îmi doresc să treacă această săptămână criminală, să dorm trei zile ca apoi să mă trezesc la lucrurile minunate pe care mi le-am programat de atâta timp.

leapşa

Primit-am leapşa de la DoDu, prima mea leapşă din viaţa de blogger.
Şapte lucruri întâmplătoare/adevărate... şi una şi alta sau cum s-or nimeri. Mergând pe firul apei sau al lepşei...cine ştie a cui fu ideea... am văzut că erau întrebări feluri şi poveşti cum n-am mai întâlnit. Şi cum firul apei a mers ca telefonul fără fir, mă dau şi eu pe mobil.

Cred că ce am scris până acum e punctul 1 din 7 deci trec la 2.

2. Îmi plăcea pe vremea când eram la şcoală. Nu că era nota mea frecventă ci pentru că, de câte ori se dădea extemporal, nimeream numărul 2 şi aveam senzaţia că e mai uşor. Doamne feri să fi fost nr 1 că făceam atac de panică.

3. Şi 3 îmi place că suntem 3 fraţi acasă din care am rămas doar eu, ceilalţi căsătorindu-se s-au pus la locul lor. De parcă eu aş sta pe locul altuia?! Sau, ce? Ei înainte ocupau locul cuiva? Interesante vorbele astea din bătrâni şi care îmi stârnesc zâmbetul de sărbătoare.

4. Am fost odată corijentă, la matematică. Şi apoi ce ruşine am păţit... ca mama chiar asta a predat ani de-a rândul. Acum eu am crescut, mama s-a pensionat şi corijenţa a ramas amintire a anilor de liceu.

5. În şirul lepşei se vorbea şi de cărţi, de citit, de dăruit, de scris... Am dăruit, cel mai adesea ce îmi plăcea şi mie. S-a întâmplat însă să fie dubluri în biblioteca primitorului sau să nu fie citită niciodată sau neterminată iar dacă a fost aşezată pe vreo oală de smântână asta e. Cu siguranţă am dăruit şi cărţi bune care au fost preţuite. În liceu mă tulbura gândul de a scrie un mare roman inspirat din viaţa generaţiei mele. Slavă Domnului, m-am liniştit la timp.

6. Am ca pasiune (şi-o ţin cât mai secretă) fotografia. Sunt ceva cetăţeni care încurajează într-un stil unic "cea mai oribilă fotografie" De asta sunt un privitor pasionat şi poate prea rar arăt că am făcut şi eu un cadru. Sunt multe de ajustat cu siguranţă şi intră în obiectivele anului în curs, printre alte sute de dorinţe/ obiective.

7. Şi ultima poveste. Trăiesc perioada în care îmi plac scriitorii interbelici şi filmele document ale acestei perioade şi teatru radiofonic şi florile care nu ştiu cum să le aranjez în fereastră ca să fie armonios şi pacificator.
Şi fiind apropiat de meseria de arhivist nu trimit leapşa nicăieri, să am şi eu ceva (sic).

Editare de a 2a zi: dacă binevoieşte cineva să ia leapşa, cu mult drag.

Să auzim de bine!

post-eveniment

A trecut şi evenimentul, expoziţie aranjată de cu duminică seară şi pregătită pe parcursul întregului curs.

Şi ne ascundeam unul după altul şi toţi după scaune. Cu toate acestea a trebuit să ieşim în faţa publicului spectator prezent la vernisaj şi, cu emoţiile aferente, să ne strigăm numele ca să ştie lumea cine suntem şi să facă legături între fotografii şi autor.

La un semn, calea se deschide şi pentru cei care pleacă acasă şi pentru "artiştii" care se adună democratic la o bere, un suc, un ceai, un kamikaze... fiecare după gust şi plăcere.

Două imagini de la eveniment realizate de Negru Vladmir si Dan Mititelu.