decembrie, 22

22 decembrie...
Pregătiri de Crăciun... amintirea evenimentelor din 1989... colinde... tristeţe... colinde... Ajunul... bucurie.

Zapadă deloc, ba chiar o atmosferă primăvăratică...

Punem flori în geam, o perdea... incă nu trag oblonul, nici macar draperia.
Primesc felicitări cât e ziua de lungă... azi. Mâine trag oblonul să-mi revin din beţia de diseară.

Hai noroc!

AMR 5

Sunt cele mai grele zile...
Încă un pic şi gata!

Ne pregătim de Crăciun. Mi se întâmplă, în ultima vreme, să nu mai trăiesc spiritul sărbătorii ca acum câţiva ani...

Colindele îmi aduc o tristeţe nemărginită şi amintiri cu o veselie ce nu ştiu dacă e posibil să fi fost a mea...

Fără zăpadă e şi mai trist... Griuri peste tot, frig, maşina porneşte mai greu că şi bateriei îi este rece peste noapte, centrala de la serviciu se strică din două în două zile...

Aş vrea să plec, aş vrea să şi rămân... Tradiţia revigorării prin drumuri e valabilă... Vreau să plec, să mă îmbrac în costum popular şi să plec departe, să nu dau prilej gândurilor negre să se materializeze.

Citeam la DoDu "scrisoarea către Moş Crăciun" ... Să fac şi eu scrisoare la moşu?
vw, 1.6, alb

gânduri bune pt Moş Nicolae

Ieri, fiind joi, am avut curs foto. După ora de final, am solicitat părerea profesorului... Şi uite aşa am aflat despre mine şi ale mele imagini. Nu mi-a promis că o să fiu o vedetă a fotografiei ieşene dar nici nu m-a dezamăgit ceea ce m-a încurajat pentru că destul de rar primesc cuvinte bune. (nu detaliez)

Alt lucru frumos ce mi s-a întâmplat e că am primit un pliant despre festivalul filmului documentar. Am decis să merg la Nu te supăra, dar... şi la Podul de flori. Ne vedem sâmbătă?

Să aducă Moşu' numai gânduri folositoare şi îndemn la bunătate!

răsfoind

Fără nici un chef... (cred că scriu după ortografia pe care am învaţat-o şi nu am mai făcut update).

Şi pentru că nu aveam nici un chef... am început să răsfoiesc bloguri şi blogroll-urile. Am găsit aşa de mulţi oameni care citesc şi aşa de mulţi autori pe care mi-aş dori să-i citesc. Ce frumos... ce frumoasă e lumea cărţilor, ce minunat e să ai acces la aceste lumi, să le descoperi cum vrei, când vrei... să fii exploratorul! Şi e şi mai plăcut când te ascunzi sub plapumă cu lanterna să nu te vadă părinţii cât de mult îţi prelungeşti lectura (hi hi, numai că asta se întâmpla demult...).

Azi... nu mai am timp! În permanentă criză de timp am uitat să duc cărţile la bibliotecă... În schimb mi-am făcut o listă cu mi-aş dori de Crăciun.

Ajung ieri acasă şi primesc următorul mesaj: "Sfântul Efrem Sirul zice că în vremea de pe urmă anii or să ajungă ca lunile, lunile ca săptămânile, săptămânile ca zilele..." Îmi trăiesc zilele vremii din urmă.

remember

Anul acesta, de 1 decembrie, am făcut cu totul altceva decât făceam de obicei, motiv pentru care am uitat să postez un cântec ostăşesc... Dar ce bine că mi-am amintit şi mă bucur că l-am găsit...

întrebare

Ce e mai bine să crezi: cuvinte sau atitudini?

de ieri

Deşi mă dezamăgesc destul de uşor, este totuşi ceva care îmi dă o speranţă şi posibilitatea de a merge mai departe.

În bucurie e şi tristeţe, în tristeţe e şi bucurie... Aseară am trăit prima variantă.

M-am bucurat mult pentru expoziţia pe care a realizat-o Delia

Gândind comparativ am relizat nivelul la care sunt din punct de vedere fotografic. Aşa că mai bine mă duc să mă tund... sau să mai fac o comandă de omega3 sau... hai să mai citesc ceva bloguri.

Deşi puţin realist ...eu îmi aleg melodia de diamant şi slide-ul pentru o întâlnire viitoare de club.