marți, 18 martie 2008

Dan Puric, Iasi, 17 martie 2008



conferinta
aula Eminescu, Universitatea AL I Cuza
sala arhiplina
super


Am avut un loc in fata... :D
Adica am venit printre ultimii si nu mai aveam loc bine nici macar in picioare de asta m-am asezat turceste chiar langa catedra de unde vorbea Dan Puric...cuceritor... m-am simtit din nou tanara.

N-am facut poze, n-am inregistrat... e si bine e si mai putin bine... e chiar foarte bine! Atunci cand nu inregistrezi parca traiesti mai bine si mai profund...
Si daca ca nu am utilizat nici o metoda moderna asta nu inseamna ca nu am scris. Deci... ce mi-am notat:

Taina te traieste!

O timiditate frumoasa!

Dorul - o tesatura identitara. La vama (granita) nu e trecuta iubirea.

Traim descrierea vietii nu viata.

"Te-ai uitat la copaci? Ai avut sentimentul ca si ei se uita la tine?"

Ma contrazic deci am dreptate!

Viata-i viata dar si multa nalucire-n jur!

Romania - incorectitudinea istoriei si mangaierea lui Dumnezeu.

Diferenta celuilalt te imbogateste.

Poporul roman e punte intre Orient si Occident.

Ecumenismul - patinaj pe gheata. Cand se incalzeste ne bolborosim impreuna.

Rabdarea crestina nu e legumicola.

E inflatie de smerenie. Trebuie palma sfanta!

Dumnezeu se milostiveste si vine catre tine in gesturi mici.

Am facut o cruce la Dumnezeu, nu insist!

Omul in genunchi in fata lui Dumnezeu e mai mare!

Ce mult conteaza invecinarea!!!


-Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
-OM

-Ce urmarim?
-Sa nu fim urmariti

Atitudine crestina! Demnitate! Recunostinta!

Datoria e moartea dragostei.

Si cam atat... a fost frumos, frumos, frumos :) Sper ca nu am rupt de tot contextul... Dar cum povesteste, cum mimeaza, cum gesticuleaza... minunat daruit!

Un comentariu:

Anonim spunea...

auzi, nu are legatura cu articolul tau, dar trebuie sa o spun...stii, pe blog nu prea brfim dar ar trebui sa intri in cafenea, sa vezi ca este un nene nou, acoperit din cap pana in picoare...nici nu vre sa spuna cum il keama...uof!
te pupic si imi place tare mult ce ai notat...memorabilo si frumos...cel mai mult imi palce ideea cu imbogatirea prin diferenta din celalalt. pup