"Nu e aşa cum crezi tu..."
Între datorie şi dragoste, între bine şi rău... sunt frământări nenumărate care te aduc la întrebări de o greutate la care nu se mai poate tranşa aşa şi aşa. Conceptele filosofiei studiate de atâţia ani şi de atâţia oameni: Adevăr, Dreptate, Iubire.... despre acestea nu se poate discuta pe linie orizontală. Se impune linia verticală, raportarea la Dumnezeu. Doar la Dumnezeu există Adevăr, Dreptate, Iubire... La oameni e doar un simulacru de toate acestea...
Fotografie alb-negru... De ce? Pentru că e greu să potenţezi culori când în propria viaţă sunt doar gri-uri... Gri-urile sunt foarte frumoase, se pot întrevedea/ imagina şi culori calde şi culori reci... Spunea un mare om al fotografiei alb-negru că aşa fiecare este liber să dea curs "poveştii" fotografice.
Trăim din poveşti, minunîndu-ne de înţelepciunea poporului din care facem parte; cu o istorie şi o poveste proprie alb-negru.
Citesc, sau mai bine zis citeam, Jurnal portughez de Eliade. Prea trist şi prea profund mă doare ca să pot continua acum. Prea trist şi prea îndurerător Mareşalul Antonescu de Buzatu... Categoric nu mi-am nimerit de data asta cărţile. Plusînd şi cu alb-negru imaginilor stocate şi cu întâmplări inerente şi recurente vieţii cotidiene... De-am putea să ne despărţim de cotidian, de proverbe şi zicători completate cu alb-negru propriu sună aşa: "ochi care nu se văd se uită... şi urechile care nu se mai aud uită să se mai înţeleagă".
Ruperea de pământ se poate prin apropierea de Dumnezeu aşa cum iată zice Sf Ap Pavel către Romani "bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, 4. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde 5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă."
Cu nădejde înainte dar până atunci... închid temporar!
Ana lui Manole - Magda Puscas
vineri, 5 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
miercuri, 3 iunie 2009
joi, 28 mai 2009
miercuri, 27 mai 2009
răzleţe... luptând cu proprii demoni
Cătălin Condurache, Jurământ de dragoste şi gelozie
Focul Viu, Viaţă de haiduc
marți, 26 mai 2009
întrebare
Se zice că mai mult te foloseşti de un vecin de aproape decât de fratele de departe. Dar cine este aproapele tău?
Până la răspuns "Ascultă, priveşte şi taci!"
Mircea Baniciu, Ascultă
Până la răspuns "Ascultă, priveşte şi taci!"
Mircea Baniciu, Ascultă
joi, 21 mai 2009
voie bună
Andreea Chisaliţă, Cine-o zis că-s miticuţă
O melodie ce mi-a adus zâmbetul şi dorul de-a juca.
La mulţi ani pentru sărbătoriţii zilei: Constantin şi Elena.
miercuri, 20 mai 2009
marți, 19 mai 2009
luni, 11 mai 2009
cerere în căsătorie :)
Victor Ion Popa, Deşteapta pământului
O cerere în căsătorie cu schimbări de situaţie :)
miercuri, 6 mai 2009
vineri, 24 aprilie 2009
i
Hristos a Înviat!
trebuia să mai dau câte un semn de viaţă... şi atunci am zis să postez macar o melodie :)
trebuia să mai dau câte un semn de viaţă... şi atunci am zis să postez macar o melodie :)
marți, 14 aprilie 2009
şi...
"Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Şi-ncet să mi te-apropii..."
joi, 2 aprilie 2009
întrebări II
Tristeţea ne face vulnerabili. Vulnerabili suntem mai uşor de rănit, deci mai slabi.
"- Ce este o tristeţe?
- Un drum care se împotmoleşte înainte de a ajunge la liman."
Jertfa trebuie corelată cu un ideal măreţ care să merite renunţarea la confort. Dacă nu se merită renunţarea nu se merită nici jertfa.
Renunţările sunt dureroase...
"ele [lacrimile] sunt doar fondul durerii şi abia înţelesul lor le dă greutate?"
Tainele stârnesc întrebări, nelămuriri, polemici... Care este adevărul? Ce este o taină? Putem strica taina? Mai rămâne taină dacă unul din doi strică taina?
Este iubirea doar un sentiment livresc?
Ne dă cineva, ceva dreptul la răzbunare?
Pentru a ne păstra confortul sufletesc... până unde permitem gândurilor să meargă? sau pe cine punem la registratura gândurior? "Gândurile nu le pot opri... şi mai ales amintirile."
Cât descoperim şi cât ascundem? Când descoperim? (dacă descoperim)
Obsedant...
"- Ce este o tristeţe?
- Un drum care se împotmoleşte înainte de a ajunge la liman."
Jertfa trebuie corelată cu un ideal măreţ care să merite renunţarea la confort. Dacă nu se merită renunţarea nu se merită nici jertfa.
Renunţările sunt dureroase...
"ele [lacrimile] sunt doar fondul durerii şi abia înţelesul lor le dă greutate?"
Tainele stârnesc întrebări, nelămuriri, polemici... Care este adevărul? Ce este o taină? Putem strica taina? Mai rămâne taină dacă unul din doi strică taina?
Este iubirea doar un sentiment livresc?
Ne dă cineva, ceva dreptul la răzbunare?
Pentru a ne păstra confortul sufletesc... până unde permitem gândurilor să meargă? sau pe cine punem la registratura gândurior? "Gândurile nu le pot opri... şi mai ales amintirile."
Cât descoperim şi cât ascundem? Când descoperim? (dacă descoperim)
Obsedant...
miercuri, 1 aprilie 2009
întrebări
Tristeţea ne face mai slabi?
Până unde facem bine? Până a ne încălca propriul confort?
Care e limita între economie, buna chiverniseală şi zgârcenie?
Până unde facem bine? Până a ne încălca propriul confort?
Care e limita între economie, buna chiverniseală şi zgârcenie?
joi, 26 martie 2009
diversitate
"Gândul la ea, c-o lăsam acolo (e o fată cu firea puternică, dar foarte săracă, adică n-are nimic, nu se are decât pe ea, asta e toată averea ei, care însă te pune pe gânduri când o cunoşti), gândul ăsta deci că avea să se piardă pentru totdeauna pe uliţa ei într-un trecut tot mai îndepărtat, îmi apăsa inima ca şi când...[...] Am o bănuială, şi mă simt şi acum foarte trist când mă gândesc că lucrurile astea nu ni se întâmplă foarte des în viaţă, poate chiar rar, de două ori şi foarte adesea chiar o dată şi singurul gând care mă nelinişteşte este calea deschisă de ea, că oricând aş putea... Aş putea? [...]Mă plimbam de dimineaţă şi până seara pe străzi şi bulevarde şi oraşul orbitor mă făcea s-o uit tot mai mult..."
Marin Preda, Delirul [2003] pp 70-71
Marin Preda, Delirul [2003] pp 70-71
miercuri, 18 martie 2009
interzis...
Astăzi am primit invitaţia... invitaţia la muncă patriotică
La sfârşit vom avea parte, pe alese de daruri
Pentru reamintire vizitaţi
Pentru detalii alt link
Pentru încheiere
Adaptând sfârşitul filmului
Se întâmplă în România anului 2009...
La sfârşit vom avea parte, pe alese de daruri
Pentru reamintire vizitaţi
Pentru detalii alt link
Pentru încheiere
Adaptând sfârşitul filmului
Se întâmplă în România anului 2009...
miercuri, 11 martie 2009
vineri, 6 martie 2009
joi, 26 februarie 2009
3 zile
"Şi-am să plec de-acasă mâine
cu rucsacul şi c-un câine
Şi-am să plec în lumea largă
Urma ca să mi se piardă"
marți, 24 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
ceai
E frumos să vorbeşti filosofie în timp ce zăpezile te troienesc...
Când mergi, aşa cum am mers ieri, la expoziţie, la un ceai... e inevitabil să nu te ia un dor de facultate, de studenţie de fapt...
Pentru câteva ore am trăit în afara timpului cotidian...şi ce bine mai era...
marți, 17 februarie 2009
încă o zi pe plantaţie...
Scap în curând de mormanul de dosare şi o să îmi iau porţia de relaxare la cele două expoziţii foto ce se desfăşoară în acest moment în "dulcele târg al Iaşilor".
De mâine...
pentru că astăzi sunt încă prea puternic influenţată de ceea ce se poate exprima destul de bine prin...
De mâine...
pentru că astăzi sunt încă prea puternic influenţată de ceea ce se poate exprima destul de bine prin...
marți, 10 februarie 2009
ostenit...
Vlăguită de munca prelungită la birou mi-am pierdut tot interesul pentru orice lucru bun şi frumos. E o zi frumoasă, ca de primăvară...
Îmi doresc să treacă această săptămână criminală, să dorm trei zile ca apoi să mă trezesc la lucrurile minunate pe care mi le-am programat de atâta timp.
Îmi doresc să treacă această săptămână criminală, să dorm trei zile ca apoi să mă trezesc la lucrurile minunate pe care mi le-am programat de atâta timp.
luni, 9 februarie 2009
leapşa
Primit-am leapşa de la DoDu, prima mea leapşă din viaţa de blogger.
Şapte lucruri întâmplătoare/adevărate... şi una şi alta sau cum s-or nimeri. Mergând pe firul apei sau al lepşei...cine ştie a cui fu ideea... am văzut că erau întrebări feluri şi poveşti cum n-am mai întâlnit. Şi cum firul apei a mers ca telefonul fără fir, mă dau şi eu pe mobil.
Cred că ce am scris până acum e punctul 1 din 7 deci trec la 2.
2. Îmi plăcea pe vremea când eram la şcoală. Nu că era nota mea frecventă ci pentru că, de câte ori se dădea extemporal, nimeream numărul 2 şi aveam senzaţia că e mai uşor. Doamne feri să fi fost nr 1 că făceam atac de panică.
3. Şi 3 îmi place că suntem 3 fraţi acasă din care am rămas doar eu, ceilalţi căsătorindu-se s-au pus la locul lor. De parcă eu aş sta pe locul altuia?! Sau, ce? Ei înainte ocupau locul cuiva? Interesante vorbele astea din bătrâni şi care îmi stârnesc zâmbetul de sărbătoare.
4. Am fost odată corijentă, la matematică. Şi apoi ce ruşine am păţit... ca mama chiar asta a predat ani de-a rândul. Acum eu am crescut, mama s-a pensionat şi corijenţa a ramas amintire a anilor de liceu.
5. În şirul lepşei se vorbea şi de cărţi, de citit, de dăruit, de scris... Am dăruit, cel mai adesea ce îmi plăcea şi mie. S-a întâmplat însă să fie dubluri în biblioteca primitorului sau să nu fie citită niciodată sau neterminată iar dacă a fost aşezată pe vreo oală de smântână asta e. Cu siguranţă am dăruit şi cărţi bune care au fost preţuite. În liceu mă tulbura gândul de a scrie un mare roman inspirat din viaţa generaţiei mele. Slavă Domnului, m-am liniştit la timp.
6. Am ca pasiune (şi-o ţin cât mai secretă) fotografia. Sunt ceva cetăţeni care încurajează într-un stil unic "cea mai oribilă fotografie" De asta sunt un privitor pasionat şi poate prea rar arăt că am făcut şi eu un cadru. Sunt multe de ajustat cu siguranţă şi intră în obiectivele anului în curs, printre alte sute de dorinţe/ obiective.
7. Şi ultima poveste. Trăiesc perioada în care îmi plac scriitorii interbelici şi filmele document ale acestei perioade şi teatru radiofonic şi florile care nu ştiu cum să le aranjez în fereastră ca să fie armonios şi pacificator.
Şi fiind apropiat de meseria de arhivist nu trimit leapşa nicăieri, să am şi eu ceva (sic).
Editare de a 2a zi: dacă binevoieşte cineva să ia leapşa, cu mult drag.
Să auzim de bine!
Şapte lucruri întâmplătoare/adevărate... şi una şi alta sau cum s-or nimeri. Mergând pe firul apei sau al lepşei...cine ştie a cui fu ideea... am văzut că erau întrebări feluri şi poveşti cum n-am mai întâlnit. Şi cum firul apei a mers ca telefonul fără fir, mă dau şi eu pe mobil.
Cred că ce am scris până acum e punctul 1 din 7 deci trec la 2.
2. Îmi plăcea pe vremea când eram la şcoală. Nu că era nota mea frecventă ci pentru că, de câte ori se dădea extemporal, nimeream numărul 2 şi aveam senzaţia că e mai uşor. Doamne feri să fi fost nr 1 că făceam atac de panică.
3. Şi 3 îmi place că suntem 3 fraţi acasă din care am rămas doar eu, ceilalţi căsătorindu-se s-au pus la locul lor. De parcă eu aş sta pe locul altuia?! Sau, ce? Ei înainte ocupau locul cuiva? Interesante vorbele astea din bătrâni şi care îmi stârnesc zâmbetul de sărbătoare.
4. Am fost odată corijentă, la matematică. Şi apoi ce ruşine am păţit... ca mama chiar asta a predat ani de-a rândul. Acum eu am crescut, mama s-a pensionat şi corijenţa a ramas amintire a anilor de liceu.
5. În şirul lepşei se vorbea şi de cărţi, de citit, de dăruit, de scris... Am dăruit, cel mai adesea ce îmi plăcea şi mie. S-a întâmplat însă să fie dubluri în biblioteca primitorului sau să nu fie citită niciodată sau neterminată iar dacă a fost aşezată pe vreo oală de smântână asta e. Cu siguranţă am dăruit şi cărţi bune care au fost preţuite. În liceu mă tulbura gândul de a scrie un mare roman inspirat din viaţa generaţiei mele. Slavă Domnului, m-am liniştit la timp.
6. Am ca pasiune (şi-o ţin cât mai secretă) fotografia. Sunt ceva cetăţeni care încurajează într-un stil unic "cea mai oribilă fotografie" De asta sunt un privitor pasionat şi poate prea rar arăt că am făcut şi eu un cadru. Sunt multe de ajustat cu siguranţă şi intră în obiectivele anului în curs, printre alte sute de dorinţe/ obiective.
7. Şi ultima poveste. Trăiesc perioada în care îmi plac scriitorii interbelici şi filmele document ale acestei perioade şi teatru radiofonic şi florile care nu ştiu cum să le aranjez în fereastră ca să fie armonios şi pacificator.
Şi fiind apropiat de meseria de arhivist nu trimit leapşa nicăieri, să am şi eu ceva (sic).
Editare de a 2a zi: dacă binevoieşte cineva să ia leapşa, cu mult drag.
Să auzim de bine!
miercuri, 4 februarie 2009
post-eveniment
A trecut şi evenimentul, expoziţie aranjată de cu duminică seară şi pregătită pe parcursul întregului curs.
Şi ne ascundeam unul după altul şi toţi după scaune. Cu toate acestea a trebuit să ieşim în faţa publicului spectator prezent la vernisaj şi, cu emoţiile aferente, să ne strigăm numele ca să ştie lumea cine suntem şi să facă legături între fotografii şi autor.
La un semn, calea se deschide şi pentru cei care pleacă acasă şi pentru "artiştii" care se adună democratic la o bere, un suc, un ceai, un kamikaze... fiecare după gust şi plăcere.
Două imagini de la eveniment realizate de Negru Vladmir si Dan Mititelu.
Şi ne ascundeam unul după altul şi toţi după scaune. Cu toate acestea a trebuit să ieşim în faţa publicului spectator prezent la vernisaj şi, cu emoţiile aferente, să ne strigăm numele ca să ştie lumea cine suntem şi să facă legături între fotografii şi autor.
La un semn, calea se deschide şi pentru cei care pleacă acasă şi pentru "artiştii" care se adună democratic la o bere, un suc, un ceai, un kamikaze... fiecare după gust şi plăcere.
Două imagini de la eveniment realizate de Negru Vladmir si Dan Mititelu.
vineri, 30 ianuarie 2009
joi, 29 ianuarie 2009
discuţie
-Am primit pe cineva în casă... m-a furat. Şi iaca nu puteam să-l alung, de asta i-am arătat din nou încredere ....şi după o vreme, vreo câţiva ani, m-a furat iar. Acum, ce să fac? Îl mai primesc sau nu?
-Păi... îl ţii acolo unde nu te mai poate fura.
-Şi dacă se duce în ogorul meu, în curtea mea... atunci?
-Tare metaforic mai vorbeşti tu...
-Dar ştii de cine vorbesc?
-Cred că da... Fii bun...
-...?!
-Păi... îl ţii acolo unde nu te mai poate fura.
-Şi dacă se duce în ogorul meu, în curtea mea... atunci?
-Tare metaforic mai vorbeşti tu...
-Dar ştii de cine vorbesc?
-Cred că da... Fii bun...
-...?!
marți, 27 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
miercuri, 21 ianuarie 2009
2
Se anunţă eveniment în ceainărie. Dăm petrecere!
Se pregăteşte un ceai de struguri culeşi de prin toamnă "mai pe brumă, mai pe'omăt"
Aştept veşti! Aştept un semn de bine şi de final fără farfurii sparte.
Se pregăteşte un ceai de struguri culeşi de prin toamnă "mai pe brumă, mai pe'omăt"
Aştept veşti! Aştept un semn de bine şi de final fără farfurii sparte.
marți, 13 ianuarie 2009
1
La cererea cititorilor [:)]
Ceaiul de pelin
Extrem de amar, atât de amar cum nici nu mi-aş fi închipuit dar calităţile sale indiscutabile m-au determinat să-mi fac o cana de ceai şi o păstrez pe masă. Acum înţeleg de ce se recomandă doar o cană pe zi şi aia pe parcursul întregii zile... E înfiorător de amar.
Nu se bea ceai de pelin mai mult de 7-8 zile deoarece este toxic şi poate dăuna mai mult decât face bine; deci, cu precauţie.
Dacă facem un raport la viaţa de zi cu zi, prefer cimbru, cimbrişorul cu un pic de miere de albine servit în cană albă mare pe terasă.
Ceaiul de pelin
Extrem de amar, atât de amar cum nici nu mi-aş fi închipuit dar calităţile sale indiscutabile m-au determinat să-mi fac o cana de ceai şi o păstrez pe masă. Acum înţeleg de ce se recomandă doar o cană pe zi şi aia pe parcursul întregii zile... E înfiorător de amar.
Nu se bea ceai de pelin mai mult de 7-8 zile deoarece este toxic şi poate dăuna mai mult decât face bine; deci, cu precauţie.
Dacă facem un raport la viaţa de zi cu zi, prefer cimbru, cimbrişorul cu un pic de miere de albine servit în cană albă mare pe terasă.
marți, 6 ianuarie 2009
deschidere
Am redeschis ceainăria, am pregătit scorţişoara, cuişoarele şi celelalte mirodenii ascunse. Sunt şi cănile fermecate ce le-am gândit pentru anul acesta.
Într-un colţ, timid, stă pregătit şi nikonul aşteptând să surpindă momente frumoase, delicate şi gingaşe. Pentru cele mai puţin plăcute nu este obiectiv şi peliculă.
Anul care a trecut şi-a făcut balanţa dar nu mi-a comunicat încă nici un rezultat. Ce-mi trebuie? Eu ştiu că am avut momente bune, momente mai puţin bune, momente de încercare şi de călire, momente în care mi-am dorit şi am avut, momente când am vrut şi am prins un loc pe lista de aşteptare. Nu mă îndoiesc nici o clipă de bunătatea lui Dumnezeu care m-a adus aici, acum şi că mă va îndruma şi mai departe aşteptând răbdător să-mi învăţ lecţiile.
Anul ce a venit... îl primesc cu drag... cu plinătatea dragului din noaptea aceia... cu bucuria cu care m-am bucurat de primul om ce l-am zărit de dimineaţă.
Din anul trecut vreau să păstrez pacea şi liniştea din zbucium iar anul acesta să desăvârşească ce am început.
Gând bun tuturor ce binevoiesc şi inima curată fiecăruia.
Şi să nu uităm de îmbrăţişări...
Într-un colţ, timid, stă pregătit şi nikonul aşteptând să surpindă momente frumoase, delicate şi gingaşe. Pentru cele mai puţin plăcute nu este obiectiv şi peliculă.
Anul care a trecut şi-a făcut balanţa dar nu mi-a comunicat încă nici un rezultat. Ce-mi trebuie? Eu ştiu că am avut momente bune, momente mai puţin bune, momente de încercare şi de călire, momente în care mi-am dorit şi am avut, momente când am vrut şi am prins un loc pe lista de aşteptare. Nu mă îndoiesc nici o clipă de bunătatea lui Dumnezeu care m-a adus aici, acum şi că mă va îndruma şi mai departe aşteptând răbdător să-mi învăţ lecţiile.
Anul ce a venit... îl primesc cu drag... cu plinătatea dragului din noaptea aceia... cu bucuria cu care m-am bucurat de primul om ce l-am zărit de dimineaţă.
Din anul trecut vreau să păstrez pacea şi liniştea din zbucium iar anul acesta să desăvârşească ce am început.
Gând bun tuturor ce binevoiesc şi inima curată fiecăruia.
Şi să nu uităm de îmbrăţişări...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
