"Gândul la ea, c-o lăsam acolo (e o fată cu firea puternică, dar foarte săracă, adică n-are nimic, nu se are decât pe ea, asta e toată averea ei, care însă te pune pe gânduri când o cunoşti), gândul ăsta deci că avea să se piardă pentru totdeauna pe uliţa ei într-un trecut tot mai îndepărtat, îmi apăsa inima ca şi când...[...] Am o bănuială, şi mă simt şi acum foarte trist când mă gândesc că lucrurile astea nu ni se întâmplă foarte des în viaţă, poate chiar rar, de două ori şi foarte adesea chiar o dată şi singurul gând care mă nelinişteşte este calea deschisă de ea, că oricând aş putea... Aş putea? [...]Mă plimbam de dimineaţă şi până seara pe străzi şi bulevarde şi oraşul orbitor mă făcea s-o uit tot mai mult..."
Marin Preda, Delirul [2003] pp 70-71
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Iasiul a medenit mai trist pt tine si mai departe pt mine.
Si suntem tristi...sentimentalisti.
medenit = devenit ;))
Trimiteți un comentariu