INDOIALA
lui V. Voiculescu
Mai este, Doamne, pina-n cer? Mai este
Pin-sa ma faci partas luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decit poveste
Si-am colbait degeaba-atita cale.
De-atita vreme urc tiris, pe coate
Si-am smuls in caţarare-atiţi luceferi
Ca de-o mai ţine mult urcusul, poate
Doar cei prea-nalţi sa mai ramina teferi.
Si-am risipit atita suflet, Tata,
In rivna mea neasemuit de mare
Ca de-o mai fi s-ajung in cer vreodata
N-o sa mai am ce-Ţi pune la picioare.
L-am dat tribut la fiecare vama,
L-am asternut pe fiecare treapta,
Si-l risipesc-ntruna, dar mi-e teama
Ca la sosire nimeni nu m-asteapta...
Tiris, pe brinci, cu sufletul la gura,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sint o picatura...
Mai este, Doamne, pina-n pisc, mai este?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu