asteptand...

Asteptarea are farmecul si chinul sau. E farmec pentru ca te pregatesti asteptand si e chin cand asteptarea se prelungeste.

Astept un semn de bine, un semn ca "cineva" are un nume si e accesibil. Mi-e frica de "cineva", poate fi oricine, poate fi orice si acest poate fi e strain si necunoscut si de orice ne e strain si necunoscut ne e un pic teama. Pentru ca "poate fi"... mai bun, mai frumos, mai interesant, mai..., mai..., mai...

Pentru un "cineva" de acu' cateva luni am plans vreo 2 zile si ii dau dreptate inimii sa fie cum e si nasului pe care il vreau "tradator".

Am avut norocul ca in acest week-end sa am parte de o discutie care mi-a adus aminte de o camaruta mica cu cerdac de lemn si cu priveliste de oras si de livada.

A fost frumos si ne-sperat de bine, unde se arata ca trebuie sa urmezi chemarea si sa nu te astepti la nimic si toate ce vin sa le primesti cu gandul ca e asa "cum trebuie sa fie".

Se inchide "cafeneaua" si nu e loc de intors inapoi. Nu stiu daca imi pare bine sau rau sau nu-mi pare nicicum. Lipsa opiniei nu e din cauza neimplicarii sau indiferentei ci pur si simplu din respect pentru dorinta intemeietorului si detinatorului majoritar de actiuni.

Cartea fericirii de Nina Berberova mi-a adus in atentie faptul ca intotdeauna poti sa ai perceptia fericirii chiar daca rational si real nu este. Eliberare de serotonina!!!

Tot in categoria asteptari si asteptand... Astept un raspuns oficial ce vine de la Bucuresti si e una din blagosloveniile necesare pentru a indeplini un vis, o dorinta...