marți, 7 octombrie 2008

tristete de toamna

Cu sosete groase si pantaloni scurti rasfoiesc carti citite cautand sublinieri si adnotari... Am ratat si de data asta schimb de carti... Visez la un ceai din acela bun... un ceai pe care sa mi-l faca altcineva, sa fie cald si sa ma uit pe geam departe departe departe...fara intrebari, fara raspunsuri...

Am gasit si recitit povesirea "Durere" de Cehov de unde redau un fragment de la sfarsit.

"Trebuie sa-i povesteasca cuiva tot, cu socoteala, pe indelete... trebuie sa spuna cum i s-a imbolnavit feciorul, cum s-a chinuit, ce vorbe a spus inainte de a muri si cum a murit...[...]

Iona se imbraca si se duce la grajd, la calut. Se gandeste laovaz, la fan, la vremea rea...La fecioru-sau nu se poate gandi cand e singur... Sa stea cu cineva de vorba despre el - asta da, se poate. [...]

-Asa, puica, asa, iepusoara tatii... Nu mai este Kuzma Ionici... M-a lasat si s-a dus... S-a apucat sa moara, asa, degeaba... Sa zicem ca ai avea tu un manz, si ca manzului astuia i-ai fi tu mama dreapta... Si sa ziceam ca, asa, deodata, manzisorul asta s-ar prapadi... Nu-i asa ca ti s-ar rupe inima?
Calutul rontaie, asculta si sufla peste mainile stapanului.
Iar Iona se infierbanta si incepe sa i le povesteasca toate, de-a fir a par..."

Niciun comentariu: