Sunt unii oameni care din singuratate devin tristi si din tristete se desconsidera si sunt dezamagiti si deznadajduiti... Cateodata starile sunt ca o scara cu trepte pe care le cobori treptat, alta data sunt ca o scara rulanta... pur si simplu stai si cobori pe nesimtite tot mai jos si mai jos. Sunt si momente in care esti hotarat si iei liftul...
In aceste momente cred ca se bea cel mai mult...alcool sau cafea foarte tare si foarte amara, care sa-ti aminteasca mereu in ce situatie ai ajuns... Mai sunt oameni care mananca mult si tot din cauza asta... si cate si mai cate...
Ridicarea se face in acelasi fel ca si coborarea... uneori mai lent alteori mai rapid dar totdeauna exista un buton al liftului fara de care nu se pot urni picioarele nici macar pentru scari.
Gandul ca se intampla ceea ce trebuie si cum trebuie e atribuit increderii pe care credinta in Dumnezeu o sadeste in noi. Pentru mine remarcabila este atitudinea bunicii din romanul Copilaria de Maxim Gorki.
Aceasta carte ne ofera o imagine a familiei ruse luptata de conflicte pentru avere, de bautura, chefuri si batai. In mijlocul acestora, bunica este sprijinul si alinarea tuturor, cautand pacea, rabdand, sfatuind si povestindu-i lui Dumnezeu in fiecare noapte cele ce s-au petrecut peste zi cerand intelepciune. O carte exceptionala prin prezenta bunicii, o candidata la sfintenie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
tre sa fi fost minunata cartea, si bunica...
Trimiteți un comentariu