miercuri, 30 ianuarie 2008

ce viata complicata...

O vorba inteleapta spunea: "Nu complica niciodata lucrurile care merg de la sine". dar cred ca e in natura femeii sa le complice atunci cand chiar nu trebuie complicate. Sa fie de vina sensibilitatea extraordinara cu care le-a inzestrat Dumnezeu? Sa fie din naivitatea copilaroasa care inca o mai pastreaza? Sa fie din nestiinta, din incredere, din daruire?

Pentru ca si eu, ca parte feminina ce sunt, m-am complicat si acum nu mai stiu cum sa fac si solutia cea mai la indemana e sa ma consum ca o lumanare in tacere sau cu sfaraieli, asteptand un semn, un telefon si o convorbire scurta si linistitoare... Si stiu ca e doar din sensibilitatea mea si din limbutia feminina. Si tot dau vina pe natura asta a femeii in loc sa am curajul si sa dau glasul acestui adanc si adevarat "IARTA-MA!"


Si daca nu ne-am stresa atat cine ar mai cumpara omega3 si cine vopsea pentru a ascunde firele albe :)

Un comentariu:

Anonim spunea...

da..mi-am numarat firele albe... cand eram in tzara nu le aveam...
nu inteleg. nu te inteleg.de ce le complici? dar daca nu tu esti cea care le complica? uof, draga mea...as vrea sa vii la mine sa stai pe net si apoi sa ne inghesuim pe un pat de o singura persoana, ca doua surori dintr-o familie saraca:)